Formula succesului. Școala de dezvoltat vise și de înălțat caractere

Matematica n-a fost niciodată pentru mine o bucurie, nici măcar o plăcere. Am urât-o, căci nici ea nu m-a plăcut pe mine, drept dovadă că între cifre mă încâlcesc rapid. Literele sunt dragostea mea și le mulțumesc părinților mei că m-au lăsat să-mi urmez visele și plăcerile, în așa fel încât astăzi să-mi consider jobul o adevărată pasiune. E o fericire să mergi la serviciu cu zâmbet pentru că ești motivat din toate punctele de vedere. Astăzi, la seminarul despre succesul în afaceri susținut de Lorand Soares Szasz, am avut parte de o formulă matematică :D, dar una interesantă care merită aplicată de fiecare dintre noi.

(V+T+P)x A > R

Interesant, nu? Ei bine, am avut același gând și după ce mi s-a explicat, l-am aplicat în mintea mea la ideea care există în Botoșani de 7 ani, adică de ceea ce am creat, aici, pentru copii și adolescenți. Am aplicat-o pe ziarul Buzz. Rezultatele mi-au dat o stare de confort interior.

Pe scurt, formula aceasta e cam așa:

V= visul. Adică visul pe care îl avem toți și de la care pornește ideea pe care noi vrem s-o implementăm/s-o realizăm. Fără acest vis ecuația succesului nu e validă. E foarte important, am reținut asta de la Lorand, visul trebuie să ne aparțină, să fie al nostru ca să fim fericiți. Degeaba, construiesc case pentru a-i face pe plac soțului că el e constructor. Sau mă fac medic pentru că asta vrea mama. Asta înseamnă că ridic de fapt visul soțului ori al mamei și el sau ea va fi cel fericit/ă. Dacă visul meu e să dansez, înseamnă că voi da tot ce pot pentru asta și voi putea ajunge și campion. Voi câștiga din asta pentru că voi fi foarte bun.

T = țintă. E foarte important ca odată stabilit visul, să-mi propun o țintă. De ex, vreau să slăbesc în două luni. Am stabilit ținta aceasta de două luni. Dacă nu voi stabili o țintă exactă, cel mai probabil voi lucra haotic, fără obligațiuni clare spre reușita visului meu.

P= planifică. Am stabilit visul meu (nu al altuia). Am o țintă. Îmi planific, așadar, modul în care voi realiza visul. Ca să continui cu regimul de slăbire ca ex, mă gândesc să merg la sală, să mânânc mai puțin, să mânânc mai sănătos. Am un plan deci.

A = acțiune. Trec efectiv la acțiunea planului propus.

R = rezistență. Și asta e cel mai important. Voi rezista presiunilor, piedicilor, ispitelor? Dacă visul meu e suficient de mare, dacă asta îmi doresc să fac, cu siguranță voi rezista.

Cum spuneam, aplicam această formulă astăzi la proiectul meu, la Buzz. Mi s-a părut nostim, dar și profund în același timp. Realizam că am construit cu două mâini și un creier o idee pentru generația copiilor de azi. O platformă necesară lor. Fără să-mi dau seama, am parcurs și eu acest drum. O iau de la capăt concret.

V = Vis. Am visat acum 8 ani, cred, să mă întorc în jurnalism pe care îl iubesc cu toată ființa mea. În Botoșani e destul de greu să faci meseria aceasta, căci nu prea ai unde. Discuția e mai vastă, n-o dezvoltăm aici. Așa că ... îmi gâdila sufletul o idee: un curs de jurnalism pentru copii. Am visat ceva timp la ea până când a venit acel program BiblioVacanța. Am lansat ideea, iar visul a fost îmbrățișat mai mult decât am crezut.  În 2011, am dat aripi visului...

P = planifică. A venit momentul de sfârșit al primului an de BiblioVacanța, finalul vacanței de vară din 2011. Îmi iau rămas bun sau mergem mai departe? Ideea ne bucura pe toți mult. Am venit cu un plan. Categoric, nu mi-am dat seama atunci că planificam un proiect. Observați că nu folosesc cuvântul afacere pentru că eu nu am văzut niciodată Buzz ca pe o afacere, deși astăzi, la seminar, ni s-a vorbit despre succesul în afaceri.   Așadar, la finalul verii anului 2011, apăreau primele planuri. Un ziar lunar, implicare în campanii sociale și, automat, căutam resursele necesare implementării lor. Nu mi-am dat seama atunci că așa se numește.

A =acțiune. Din toamna acelui an am trecut la acțiune. Am realizat primul număr cu numele Buzz, sub umbrela unei tipografii. Adică eram un ziar adevărat. Am făcut calcule și ne-am dat seama că entuziasmul fusese prea mare, iar bugetul prea subțire. Am mai căutat. Am mai vorbit. Am mai negociat. În februarie se lansa lunarul nostru Buzz. Au urmat tot felul de parteneriate, acțiuni, sponsori, idei.

Și în fine...

R = rezistență. Am rezistat cu tărie și presiunilor financiare, multe. Și greutăților date de lipsa dotărilor. Nu am beneficiat de o finanțare puternică pentru a da drumul ideii. Am rezistat în ciuda oamenilor care nu au crezut în demersul nostru văzându-l mai degrabă ca pe o joacă. O joacă din care însă niște copii care mâine-poimâine pleacă din Botoșani spre facultățile dorite (app, nu uitați propriul vis e cel mai important!) știu astăzi să ia un interviu, vorbesc cu lejeritate în fața camerei de filmat, scriu la nivelul unui student la jurnalism, citesc cu intonația unui om mare un prompter, fac emisiuni, sunt degajați, spontani, sinceri, liberi în fața unui public, susținând discursuri pe aproape orice temă. Da, cred că asta nu mai e chiar o joacă, e reușita acestui vis care TREBUIE să meargă mai departe. Trebuie să continuie pentru ca generațiile noi de copii să învețe la rândul lor că a visa e important, că dezvoltarea înseamnă implicare, că oamenii cu care te întâlnești înseamnă experiență și nicidecum pierdere de timp. Dimpotrivă, ideea aceasta e potrivită vârstei, e creativă, e stimulativă, proiectul în sine e formator pentru ei. De aceea, 7 ani trebuie să reprezinte etapa superioară a "puștiului" nostru. Adică, o școală adevărată de presă. Una de dezvoltat vise și înălțat caractere.

Comentarii