Orele mele de dicție și lecția mea învățată în 8 ani de Buzz

Am învățat să predau dicție la Buzz și tot aici, am conștientizat mai bine importanța unei dicții bune. Dar ce este dicția? Eu îi spun, ca să fie pe înțelesul tuturor, pronunția clară a cuvintelor, asta însemnând atât articularea și rostirea cuvintelor, cât și intonația  și expresivitatea pe care o dai comunicării.

Dorind să scot ce e mai bun din copiii pe care îi aveam la Buzz, m-am documentat intens, am citit multă lectură de specialitate, mi-am lărgit enorm orizontul cunoașterii în domeniu, în așa fel încât să văd rezultate la ei.

Pot exemplifica oricând evoluția orelor de dicție pe copiii de la Buzz:

Paula Ifrim:  Copil timid. Foarte. Din cauza timidității excesive (între timp s-a mai tratat chiar foarte bine) avea tendință de bâlbâială. Voce caldă, însă. Privire albastră superbă. Unică, chiar. Are ceva special în privirea aceea albastră și tocmai de aceea merită și o dicție cât mai bună. Am lucrat intens o perioadă cu Paula (simt că mai e încă nevoie până a ajunge acolo unde știu că trebuie). A făcut și ea mult exercițiu autodidact. Am făcut multe ore de voiceover. Așa le spunem căci învățăm să dăm și voce textelor de știri, în general. După multe ore desfășurate cu Paula, am înregistrat și primele texte pentru știrile pe care le facem noi. Ascultam într-o bună zi și nu-mi venea să cred. Cuvinte integral pronunțate, clar. Am avut atunci o mare satisfacție pentru orele acestea de dicție practicate. Da, știu, cu Paula mai trebuie încă lucrat, dar e bine ceea ce s-a făcut până acum. La o adică, oricine trebuie să-și continue munca asta pentru a rămâne în formă. E ca la sport; pauzele prea mari se simt pe corpul tău.

Denisa Sandu: A fost bună vreme "S-ul" redacției, pentru că vorbea pe S. Și, paradoxal, are un nume cu o grămadă de S: Denisa Elisabeta Sandu. Era simpatică în felul ei când își rostea numele integral cu acel S între dinți. Dar, totuși, mai bine să corectezi, să vorbești corect, dacă se poate. I-am arătat câteva trucuri, am făcut exerciții continuu, a făcut și ea acasă, în mod individual, și, surpriză, de vreo doi ani, Denisa nu mai e sâsâită. Am întrebat-o într-o zi: te forțezi să nu-l zici pe s între dinți? Mi-a zis: Nu, m-au ajutat orele de dicție. Am scăpat de sâsăit.

Alexandra Ciotir: Îi spuneam la început să nu-și mai pițiponcească vocea, căci avea obiceiul de a încerca să imite prezentatorii din afara Moldovei. I-am zis că secretul de a vorbi clar este să pronunți corect și nu să-ți arcuiești limba inutil. Alexandra Ciotir prezintă, astăzi, la TeleBuzz.ro "Jurnalul copiilor" și dă voce la știrile pe care le facem în redacție. O face ca un profesionist aproape. Am făcut multe ore de dicție, de respirație, de antrenare a diafragmei. Nu avea defecte anume de vorbire, nu era un copil timid, dar se grăbea, rupea finalurile de cuvânt, nu articula cuvintele, nu deschidea gura.

Karina Todireanu: Pe Karina o cunosc de când avea ea 9 ani. Nu mi-o amintesc neapărat ca pe un copil timid, ci ca pe unul care venea la absolut toate ieșirile noastre în teren. Și-mi mai amintesc de la ea o vorbă haioasă pentru vârsta de atunci: Eu am să rămân aici până la sfârșitul micilor reporteri. Karina, ca și Alexandra, nu deschidea gura cum ar trebui, pentru a pronunța cuvintele integral, avea un ușor accent moldovenesc, nu vorbea nici ea articulat. Am lucrat cu ea intens exerciții de dicție de respirație, pentru antrenarea diafragmei, iar astăzi, iat-o, într-o evoluție de la o lună la alta, prezentând emisiunea "Buzz VIP" (App, își abordează singură invitații în cele mai multe cazuri!), dă voce textelor pentru știrile pe care le facem noi aici la Buzz și cred că orele acestea de dicție au ajutat-o mult și la cântat unde, de asemenea, performează.

Exemplele de copii care și-au corectat dicția în timp, aici, la Buzz, mai sunt, dar pe acestea pe care le-am dat sunt cele mai evidente poate. O să mai scriu în timp și despre altele căci în acești 8 ani de când trăiesc "galben", mi-am dat seama cât de importante sunt orele de dicție. Ore făcute corect, perseverent, tenace, cu logică, nu alandala. E adevărat că am învățat să le fac pentru că trăim ca să învățăm, să ne dezvoltăm aria cunoașterii, să ne dezvoltăm abilitățile și să fim mai buni în tot ceea ce facem. E foarte important și în cazul orelor de dicție, și în viață, în general, să conștientizăm lipsurile, să vrem mai mult, să fim mai buni.

#staipefaza  Urmează să mai povestim pe tema asta.


Comentarii