A murit un celebru creator de modă. O vedetă. N-am avut prea multe legături cu persoana lui. Știu, ca mulți alții, că era gay, o declarase public. Că era și ateu chiar n-am știut. Treaba lui.
Un accident tulburător. Putea fi probabil evitat dacă... Dar mai are rost tot acest dacă? Are doar dacă noi, ceilalți care procedam la fel pe șosele, putem învăta ceva din lucrurile astea. Putem învăța că centura îți poate salva viața într-o tragedie de asta chiar dacă te alegi cu niște sechele pe care le cari după tine câțiva ani până te vindeci total. Dar măcar trăiești și poate ai și șansa să revii la cel care erai. Putem învăta că după o noapte petrecută în club, să conduci nu e neapărat cea mai buna idee. Cum, clar, nu e cea mai bună idee să profiți de șoseaua liberă și să apeși pe accelerație. Sau că a consuma substanțe interzise poate reprezenta o cauză a morții la un moment dat. Nu suntem invincibili oricât am crede asta, iar moartea asta a celebrului creator asta trebuie sa ne învețe. Nu să dăm lecții despre morală, să decidem noi în locul familiei cum ar trebui înmormântat, dacă merită, ateu ori gay fiind, să n-aibă parte de o slujbă cum se procedează. Suntem campioni la a judeca chiar dacă habar n-avem despre problemă. În schimb, nu învățăm nimic din lecția pe care viata ne-o dă.
A murit Răzvan Ciobanu. Un celebru creator de modă. Gay (homosexual), probabil ateu. Nu am predica și noi celorlați despre ceea ce a greșit pe șosea ca să învățăm și noi, și ceilalți să fim civilizați la volan, dar îi ucidem personalitatea cu niște prejudecăți obscure, limitate. Omul era liber până la urmă să fie ce vrea, s-o facă cum vrea. Altfel, nu m-ar mira să vă aud că, uite, vezi, nu întâmplător s-a petrecut de Paști. Așa și...? Ce am rezolvat? Ce am schimbat cu asta? Nimic. E ca atunci cu rockerii din #Colectiv: "lasă-i, maică, bine că s-au dus că oricum erau de al lui Satana!". Și cu asta s-a rezolvat ceva? A răspuns cineva pt moartea lor? Nu, pt ca pe nimeni n-a interesat asta, în schimb ne- am destrăbalat și mai tare. Am arătat ca învățăm prea puțin din ce ne arata viata zi de zi, ca dacă nu-i ca noi, sigur ăla e motivul pt care s-a întâmplat.
Nu învățăm. Și nici acum n-o s-o facem căci grija noastra e ca deobicei capra vecinului oricât de patrunzatoare e lecția pe care o primim.
Nu. Nu suntem invincibili oricât de mari sau mici, cunoscuți sau anonimi mergem pe pământ.
Comentarii