Care-i faza cu petrecerile Buzz? De ce le facem dacă nu acesta e scopul unui ziar scris de copii și adolescenți, al unei redacții cu copii și adolescenți? Ieri a fost petrecerea Mădălinei la Buzz, a împlinit 12 ani, am sărbătorit-o într-o formulă aproape completă.
Ne-am bucurat împreună, copilul a fost fericit pentru că a avut alături oameni cu mii de zâmbete pe chip. Petrecerile acestea, dincolo de bucuria copiilor, dincolo de rolul lor de teambuilding, au o semnificație în plus.
Țin la genul acesta de întâlnire, ca și la altele, pentru că într-o comunitate învățăm să ne respectăm unii cu alții. Iar respectul pe care îl oferi celor din jur contribuie la construcția umană a individului.
Obișnuiți de mici să -și respecte colegii cu care lucrează, învață, socializează, se joacă, își vor dezvolta acest cult. Vor ști că dacă ei au fost ori sunt apreciați, sunt răsplătiți, sunt felicitați pentru lucrurile bune pe care le fac, sunt sărbătoriți într-o mare bucurie, au obligația (deși cuvântul ăsta nu-mi place) să -i facă și pe ceilalți să simtă la fel.
Ține de noi, adulții, să -i creștem pe cei mici într-un spirit al generozității, al prieteniei, al bucuriei de a fi cu ceilalți, de a împărtăși fericire, de a trăi pentru ei și pentru ceialți, de a înțelege că nu poți fi doar tu în lumea asta și că a da bucurie sub orice formă e cel mai frumos dar posibil în viața asta.
Copiii, mai ales, au nevoie de iubire, cresc frumos când sunt înconjurați de oameni, de prieteni care îi apreciază, care îi stimulează, când sunt într-un mediu plăcut lor. Iar Buzz asta înseamnă: copilărie trăită la superlativ. Ăsta e motivul pentru care o dată la ceva timp ne întâlnim la petrecerea cuiva. Punem mână de la mână, luăm ceva simbolic și apoi lăsăm lucrurile să se întâmple. Cu muzică, cu tort, cu suc, cu bucuria lor de viață.
Ne-am bucurat împreună, copilul a fost fericit pentru că a avut alături oameni cu mii de zâmbete pe chip. Petrecerile acestea, dincolo de bucuria copiilor, dincolo de rolul lor de teambuilding, au o semnificație în plus.
Țin la genul acesta de întâlnire, ca și la altele, pentru că într-o comunitate învățăm să ne respectăm unii cu alții. Iar respectul pe care îl oferi celor din jur contribuie la construcția umană a individului.
Obișnuiți de mici să -și respecte colegii cu care lucrează, învață, socializează, se joacă, își vor dezvolta acest cult. Vor ști că dacă ei au fost ori sunt apreciați, sunt răsplătiți, sunt felicitați pentru lucrurile bune pe care le fac, sunt sărbătoriți într-o mare bucurie, au obligația (deși cuvântul ăsta nu-mi place) să -i facă și pe ceilalți să simtă la fel.
Ține de noi, adulții, să -i creștem pe cei mici într-un spirit al generozității, al prieteniei, al bucuriei de a fi cu ceilalți, de a împărtăși fericire, de a trăi pentru ei și pentru ceialți, de a înțelege că nu poți fi doar tu în lumea asta și că a da bucurie sub orice formă e cel mai frumos dar posibil în viața asta.
Copiii, mai ales, au nevoie de iubire, cresc frumos când sunt înconjurați de oameni, de prieteni care îi apreciază, care îi stimulează, când sunt într-un mediu plăcut lor. Iar Buzz asta înseamnă: copilărie trăită la superlativ. Ăsta e motivul pentru care o dată la ceva timp ne întâlnim la petrecerea cuiva. Punem mână de la mână, luăm ceva simbolic și apoi lăsăm lucrurile să se întâmple. Cu muzică, cu tort, cu suc, cu bucuria lor de viață.
Comentarii