Astăzi e 1 decembrie. O zi frumoasă pentru noi toți. O zi în care trăiești mai mult ca oricând patriotismul. În care te bucuri de gesturi mărunte. Dacă poți. Dacă ai puterea sa vezi lucrurile ca atare. O zi în care afară e frig, dar înduri și tu cu ceilalți de dragul celor trei culori.
Astăzi, am trăit cu micii mei reporteri o nouă zi frumoasă. Din 2011, de când s-a înființat Buzz, suntem prezenți la manifestările de 1 decembrie. Și suntem acolo pentru că ei trebuie să vadă și să simtă și asta. Să vadă cu ochiul lor cum se întâmplă lucrurile.
Trei dintre frumoșii copii de ieri la anul (după ce va apărea numărul 100 Buzz. Mi-aduc aminte și acum când eram la nr 30 cum ma gândeam dacă vom ajunge la acest cifra.... ) vor pleca spre facultate în căutarea unui drum profesional pe care și-l doresc.
Este motivul pentru care întreaga redacție Buzz a dorit ca anul acesta să fie altfel de 1 decembrie. Au dorit să depună și ei o coroană în cinstea eroilor noștri, a celor care au realizat ROMÂNIA MARE.
Gestul spontan al oamenilor de a - i aplauda pe copiii și tinerii de la Asociația Buzzmedia atunci când au fost strigați, chiar asa cum am spus aici, mi-a umplut inima de bucurie, de emotie, de fericire că acești micuți mari își doresc sa facă treaba asta, sa fie altfel decât ceilalți.
Faptul că ei au fost singurii omisi în relatarile unei părți a presei de azi despre eveniment, ca prezenta, acolo, nu mă deranjează, dar exemplul lor, al unei părți a presei, pentru ei, niște copii, niște tineri, care vor sa facă presă independentă nu e cel mai bun. Sau poate nu întamplator e așa. Poate ca ei trebuie să învețe și din asta. Să înțeleagă toate detaliile jurnalismului. Totul e o lecție în viață în cele din urmă.
De altfel, nu e nici prima, nici ultima dată când se întâmplă asa...
Gestul de azi a fost însă o lecție pentru copii. Una pe care și-au predat- o singuri. Asa cum multe s-au întâmplat de-a lungul celor 8 ani, aici, la Buzz.
Astăzi, am trăit cu micii mei reporteri o nouă zi frumoasă. Din 2011, de când s-a înființat Buzz, suntem prezenți la manifestările de 1 decembrie. Și suntem acolo pentru că ei trebuie să vadă și să simtă și asta. Să vadă cu ochiul lor cum se întâmplă lucrurile.
Trei dintre frumoșii copii de ieri la anul (după ce va apărea numărul 100 Buzz. Mi-aduc aminte și acum când eram la nr 30 cum ma gândeam dacă vom ajunge la acest cifra.... ) vor pleca spre facultate în căutarea unui drum profesional pe care și-l doresc.
Este motivul pentru care întreaga redacție Buzz a dorit ca anul acesta să fie altfel de 1 decembrie. Au dorit să depună și ei o coroană în cinstea eroilor noștri, a celor care au realizat ROMÂNIA MARE.
Gestul spontan al oamenilor de a - i aplauda pe copiii și tinerii de la Asociația Buzzmedia atunci când au fost strigați, chiar asa cum am spus aici, mi-a umplut inima de bucurie, de emotie, de fericire că acești micuți mari își doresc sa facă treaba asta, sa fie altfel decât ceilalți.
Faptul că ei au fost singurii omisi în relatarile unei părți a presei de azi despre eveniment, ca prezenta, acolo, nu mă deranjează, dar exemplul lor, al unei părți a presei, pentru ei, niște copii, niște tineri, care vor sa facă presă independentă nu e cel mai bun. Sau poate nu întamplator e așa. Poate ca ei trebuie să învețe și din asta. Să înțeleagă toate detaliile jurnalismului. Totul e o lecție în viață în cele din urmă.
De altfel, nu e nici prima, nici ultima dată când se întâmplă asa...
Gestul de azi a fost însă o lecție pentru copii. Una pe care și-au predat- o singuri. Asa cum multe s-au întâmplat de-a lungul celor 8 ani, aici, la Buzz.
Comentarii