Treziţi-mă!

...de fapt nu ştiu ce vreau. Am ajuns la un punct în care nu mai ştiu încotro s-o iau. Nu mă simt prea confortabil în locul în care mă aflu şi nu ştiu dacă pe malul celălalt o să-mi fie mai bine... Nu mai ştiu dacă am făcut alegeri bune. Nu ştiu dacă direcţia spre care mă îndrept e cea pe care trebuie să merg sau ar trebui să deviez puţin. Nu fac cât aş putea şi asta îmi crează un fel de frustrări pe care le împletesc cu un oarecare disconfort psihic şi enervări inutile. Mă simt puţin deprimată şi tristă dar nu-mi înţeleg starea. Nu am o explicaţie prea clară pentru ceea ce simt acum. Mi-e dor de energiile mele, de entuziasmul şi implicarea mea puternică, de căutările de a fi cât mai bun. Mi-e dor de perioada aia în care nu mă chinuiam prea mult să-mi regăsesc toate astea. M-am săturat de iarnă. M-am săturat să văd că ninge. Mi-e lehamite de frig, de nas îngheţat, de mâini degerate, de căciulă, de fular, cojoc. Mă enervează cam tot şi simt prea des depresii care mă înfioară. Sper să-mi revin, să mă trezesc şi să am o nouă revelaţie că EXIST!